A fi sau a nu fi ..... cu alta/altul

Intotdeauna m-am intrebat cum pot revistele sa vanda retete de cum ne putem gasi partenerul perfect sau cum sa-l mentinem perfect. Din culmea perfectiunii multor relatii stabile, nu am cunoscut un barbat care sa nu-si fi inselat nevasta sau iubita macar odata. In mod evident toate relatiile seriose au cam acelasi tracking. Incepem cu pasul 1 cu o pasiune extraodinara, sex animalic chiar si mai mult decat odata pe zi. Pasul 2 apare dupa 3-4 luni in care, pe masura ce se consolideaza atasamentul fata de partener/a scade usor interesul fata de sex (o data la 2-3 zile). Pasul 3 dupa un an, nu mai mentionez atasamentul pentru ca este in crestere tot timpul pe masura ce sexualitatea relatiei scade si probabil ajunge la o data pe saptamana. Dupa vreo 4 ani te-ai plictisit sexual si faci sex (sau dragoste dupa vocabularul feminin) cand iti aduci aminte in timp ce, daca partenerii nu-si sparg capul, ajung sa se iubeasca foarte mult neputand sa-si imagineze viata fara sforaitul partenerului sau chilotii intinsi in toata casa.
Cu alte cuvinte, daca vrei sa ramai activ sexual cauti pasul 1 si o iei de la capat sau macar un unattached fuck pentru ca-ti iubesti partenera dar te-a plictisit in pat.
Ma amuza teribil cand aud versiunea "cuplurile pot sa-si faca viata sexuala mereu noua". Nu-mi dau seama ce ar putea fi atat de nou dupa anii buni de sex. Cred ca singurii care cred asta sunt cuplurile de swingeri, dar imi este greu sa ma conving ca as putea sa accept atingerea sexuala a unuia de partenera mea. Probabil solutia este undeva la mijloc, o relatie de tipul "nu ma urmaresti si nu te urmaresc si daca te-am prins, te-am ars".
Sunt sigur ca multi dintre voi aveti alte versiuni si-mi doresc sa le aud la comentarii.