Traiesc in doua lumi, ca dealtfel asemeni multor oameni. Sunt un tip pragmatic, calculat, care incearaca sa-si faca loc cu coatele impingand oamenii in directiile pe care le vreau. In acelasi timp sunt si un tip visator.
In ultima perioada visarea mea a inceput sa se propage. Am inceput sa ma plimb mult, sa gandesc mai mult. Vreau sa raman in lumea asta tot timpul. Am realizat astfel de ce imi este atat de greu sa mai ascult oamenii. Ca o conversatie cu mine sa aiba atentia mea trebuie sa-mi starnesca visul. Daca vorbesc cu cineva despre lucruri care nu fac asta, incep sa vad doar gura vorbitorului neputandu-ma concentra asupra logicii discutiei. Frecvent mi se intampla ca sa vreau sa ascult, si-mi imping persoana cu care am dialog spre o finalizare a povestii cat mai rapida prin "si....", "get to the point...". Spre exemplu, daca prietena mea imi povesteste de un coleg de serviciu, dupa 2 minute atentia s-a terminat, insa daca imi vorbeste despre o colega lesbi, interesul meu este captat imediat pentru ca in mintea mea deja s-a format o poveste cu doua tipe care se saruta, se mangaie si incep sa cer detalii, fara sa vreau, despre fata in discutie chiar daca sansa sa se intample ceva este de 0,001%. Cred ca asta e si motivul excitarii mele atat de mari la Troc-ul de pe str. Arthur Verona (vezi postarea anterioara). Mi-am imaginat o poveste cu fata aceea cu brozul aramiu. Probabil asta e si incantarea cu Vama Veche, ca, desi e posibil sa nu se intample nimic, visez la posibilitatea infinita de noi experiente cu oameni fara inhibitii. Visul a devenit in ultimele luni salvarea mea dintr-o realitate care o suport din ce in ce mai greu. Este modul meu in care ma pun in hibernare pana la momentul in care voi putea scoate mandru capul afara ca am relizat ceva.
Lansez o invitatie pentru, sper eu, mai multa lume: imi poti trimite la comentarii un picior de realitate continuata cu un vis frumos? Vreau si eu in visul tau ...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu